A dispărut acel „Dacă prietena ta pleacă, dă-te dracu”. Acum s-au schimbat și au proiecte noi. Motto-ul lui este să evolueze și să nu stea pe loc. Din acest motiv, 'La Unión', Rafa Sánchez, Luis Bolín și Mario Martínez, în maturitate, au trecut dintr-un grup foarte bine îngrijit de multinaționale, pentru a-și căuta independența în căldura rețelei.
Obositi, dar cu energia care ii caracterizeaza, Rafa Sánches, Luis Bolín și Mario Martínez își mențin iluzia de a continua să creeze conținut muzical.
Pe meleagurile mexicane au arătat că La Unión nu este terminată ca grup și mai sunt multe de spus. Pentru a face acest lucru, ei vor continua să caute o nișă în scena muzicală dispersată actuală și vor apărea ca un grup „indie” modern și inovator. Avea dorința de a lupta, de a continua să apară, chiar și în camere mici, dar cu sunete noi, reinventându-se iar și iar.
Îi așteaptă și o întâlnire mai importantă, precum următoarea 25 iulie pe stadionul Vicente Calderón. Cu cele două volume ale lor de „Hip-Gnosis” și-au creat propria casă de discuri. Era anul 2013 și din nou evoluau spre lucruri diferite.
Ei înșiși pretind că sunt singura trupă spaniolă din anii 80 care mai este activă în Mexic (unde rock-ul spaniol a fost interzis la un moment dat). Ei susțin că își mențin angajamentul față de muzică și că creează lucruri noi, ceea ce ei numesc mobilitate în stiluri. L-au pus pe David Bowie ca exemplu în acest sens, în capacitatea de a se reinventa. Pe această nouă cale ei afirmă că... vor face. Că muzica ta va suna ca reggeaton.
acestea sunt mândri de cariera lor de 30 de recorduri, rezultatul unei traiectorii istorice unice, irepetabilă în variabilele care înconjoară muzica spaniolă actuală.
Așteptăm cu nerăbdare să le auzim din nou muzica, să asistăm la recitalurile lor și să vibrăm din nou cu ei și să ne amintim de un moment pe care nu vrem să-l uităm.